din nou la capat de drum.acelasi ca si ultima data.aceleasi personaje,acelasi scenariu.inceputul - surpriza, sfarsitul - mai mult decat predictibil. stiam ca se va termina, stiam si cum si cand...si totusi n-am putut alege. sau poate ca n-am vrut...ma-nvart intr-un cerc vicios ce se numeste viata. oricat de multe as schimba, ajung in acelasi punct...el ma-mpinge mereu la finish...mult prea devreme,mult prea curand...caut in zadar putina liniste - ea nu exista decat dincolo...insa pana acolo nimic nu e drept,nimic nu e logic...tot ce iti doresti este tot ceea ce nu vei avea...poate cand vei inceta sa speri, ceva neasteptat se va-ntampla...dar nimic nu e cert...un singur lucru mi-a fost demonstrat pana acuma - viata este ea insasi o ironie, la fel si tot ce o contine...